Privirea in limbajul trupului
O bază reală de comunicare cu o altă persoană se poate realiza numai dacă ne privim ochi în ochi. In timp ce cu unii oameni ne face plăcere să stăm de vorbă, cu alţii este un chin, iar unii dintre aceştia ni se par nedemni de încredere. Toate acestea depind, înainte de toate, de timpul cât suntem priviţi direct sau ni se captează privirea pe durata conversaţiei. Dacă cineva minte sau tăinuieşte anumite informaţii, privirea sa se întâlneşte cu a noastră doar o treime din timpul petrecut împreună. Dacă privirea respectivului o întâlneşte pe a noastră mai mult de două treimi din timp, aceasta poale însemna, fie că ne găseşte foarte interesanţi sau atractivi, şi în acest caz se uită la noi cu pupilele dilatate, fie că nutreşte faţă de noi un sentiment de ostilitate şi eventual recurge şi la provocări non-verbale, iar în acest caz pupilele sale se contractă. M. Argyle a constatat că dacă lui A îi place de B, îl (o) priveşte timp îndelungat. Din acest motiv B consideră că A îl (o), place şi, drept răspuns, şi el (ea) îl (o) va simpatiza pe A. Cu alte cuvinte: pentru a construi relaţii bune cu o altă persoană, privirea noastră trebuie să se întâlnească cu a ci cam 60-70 la sută din timp. Aceasta trezeşte şi simpatia celeilalte persoane faţă de noi. Nu este, deci, surprinzător că faţă de oameni nervoşi sau timizi, care ne privesc mai puţin de o treime din timp, nu prea simţim încredere. La negocieri trebuie evitată întotdeauna utilizarea ochelarilor fumurii, deoarece creează celuilalt senzaţia neplăcutacă primul îl observă fix din dosul lentilelor.
La fel ca o mare parte a limbajului trupului şi gesturilor, durata privirii este determinată cultural. Frecvenţa mare a privirilor directe la cei din sudul Europei poate fi deranjantă pentru alţii, în timp ce japonezii privesc mai mult largului omului, decât la faţa lui atunci când conversează, înainte de a trage nişte concluzii pripite este necesar să luăm în considerare împrejurările culturale date.
Nu numai durata privirii are importanţă; aceeaşi importanţă are şi partea trupului sau a feţei asupra căreia este îndreptată privirea noastră, deoarece şi aceasta influenţează rezultatul negocierilor. Aceste semnale sunt transmise şi receptate non-verbal şi sunt interpretate exact de către receptor.
Este nevoie de un antrenament de circa treizeci de zile pentru ca următoarele tehnici de privire să poală fi utilizate eficient în îmbunătăţirea deprinderii noastre de a comunica.
Privire oficială
Când purtăm o discuţie de afaceri, să ne imaginăm un triunghi pe fruntea celeilalte persoane. Prin menţinerea privirii noastre numai asupra acestei zone, creăm o atmosferă serioasă şi partenerul îşi dă seama instinctiv că afacerea ne interesează. Cu condiţia ca privirea noastră să nu coboare sub nivelul ochilor celeilalte persoane, vom putea păstra controlul asupra desfăşurării discuţiei.
Privire de anturaj
Când privirea noastră este îndreptată sub nivelul ochilor celeilalte persoane, se formează o atmosferă de anturaj. Cercetările efectuate la reuniuni amicale au arătat că ochiul interlocutorului priveşte tot o zonă triunghiulară pe faţa celeilalte persoane, dar de data aceasta zona dintre ochi si buze.
Privire intima
Privirea coboară de la ochi, spre bărbie şi de aici spre alte părţi ale trupului: când cei doi stau aproape unul de celălalt, triunghiul este situat între ochi şi piept, iar când stau ceva mai depărtaţi, între ochi şi încheietura coapsei. Bărbaţii şi femeile utilizează în relaţiile lor acest mod de a privi pentru a-şi exprima interesul unul faţă de celălalt, iar dacă interesul este reciproc, şi modul de privire va fi acelaşi.
Privire laterală
Privirea laterală este folosită atât pentru exprimarea interesului, cât şi pentru exprimarea atitudinii de ostilitate. Când se asociază cu sprâncenele uşor ridicate sau cu un zâmbet, ca comunică interesul pentru cealaltă persoană, fiind utilizată frecvent şi ca semnal al curtenirii, în schimb, dacă este însoţită de încruntarea sprâncenelor, de ridicarea frunţii sau de lăsarea în jos a buzelor, ea vesteşte suspiciune, ostilitate sau atitudine critică.
